Când l-a întrebat Petru pe Isus de câte ori ar trebui să ierte, răspunsul Domnului – „de șaptezeci și șapte de ori” sau „de șaptezeci de ori câte șapte” – nu a fost menit să fie numărat. Isus învăța că iertarea în împărăția Sa nu are limită, oglindind îndurarea fără margini pe care Dumnezeu ne-a arătat-o. Pe măsură ce veți citi, veți vedea cum acest adevăr aduce libertate credinței și vieții de zi cu zi.
Întrebarea care a declanșat totul
Petru a venit la Isus cu o întrebare care probabil a izvorât din frustrare. Voia să știe cât de departe trebuie să meargă răbdarea. Poate cineva din viața lui îl dezamăgise din nou și din nou. Poate spera că mila are un plafon, astfel încât, în cele din urmă, să poată spune „destul”. A întrebat:
Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până de șapte ori?”
— Matei 18:21
În învățătura rabinică a vremii, unii învățători spuneau că iertarea trebuie acordată doar de trei ori. Petru a dublat numărul și a mai adăugat una, considerând că șapte ori era excepțional de generos. Probabil se aștepta să fie lăudat. Dar răspunsul lui Isus a spulberat întreaga idee de a număra.
Isus i-a zis: „Nu-ți zic până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.”
— Matei 18:22
Expresia greacă poate fi tradusă ca „de șaptezeci și șapte de ori” sau „de șaptezeci de ori câte șapte” (490 de ori). Oricum, ideea nu este aritmetica. Isus nu înlocuia o limită cu una mai mare. El înlocuia însăși ideea de limite cu îndurarea fără margini a lui Dumnezeu.
Înțelesul din spatele numărului: 70 de ori câte 7 sau 77 de ori?
Creștinii au dezbătut mult timp dacă Isus a spus „de șaptezeci și șapte de ori” sau „de șaptezeci de ori câte șapte”. Diferența provine din textul grecesc al lui Matei 18:22, unde expresia hebdomekontakis hepta poate fi redată legitim în ambele moduri. În orice caz, ideea este aceeași: un număr atât de mare încât îi pierzi șirul, un număr care înseamnă „fără sfârșit”.
Isus se inspira probabil dintr-un contrast izbitor din Vechiul Testament. În Geneza 4:24, Lameh se laudă cu un multiplicator al răzbunării:
„Căci dacă lui Cain i se răzbună de șapte ori, lui Lamec de șaptezeci de ori câte șapte.”
— Geneza 4:24
Acolo unde instinctul nostru căzut este să înmulțim răzbunarea, Isus înmulțește îndurarea. El ia același număr și îl transformă într-o chemare la o iertare radicală, fără limite. În locul unei foi de socoteală, ni se dă o oglindă care reflectă inima Tatălui, care nu ține seama de rău (1 Corinteni 13:5).
Unii au observat că 490 face ecoul profeției lui Daniel despre cele șaptezeci de „săptămâni” (Daniel 9:24-27), o perioadă care indică spre o restaurare completă. Indiferent dacă Isus avea sau nu acea profeție în minte, mesajul este clar: în împărăția lui Dumnezeu, iertarea înseamnă eliberare deplină și finală, nu o iertare condiționată.
Iertare nelimitată, nu o problemă de matematică
Când i-a răspuns lui Petru, Isus nu a dat o nouă cotă mai mare. El demola însăși ideea că iertarea poate fi calculată. Dacă numeri până la 77 sau 490, încă numeri. Și dacă numeri, nu ierți cu adevărat. Doar aștepți să se umple socoteala, ca apoi să te oprești.
Apostolul Pavel a înțeles această atitudine a inimii când a scris:
„Îngăduiți-vă unii pe alții și iertați-vă unul pe altul, dacă are cineva vreo plângere împotriva altuia. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
— Coloseni 3:13
Observați standardul: „așa cum v-a iertat Hristos”. De câte ori te-a iertat Dumnezeu? Ții o evidență a ei? Depinde harul Său de faptul că ai depășit sau nu un prag invizibil? Desigur că nu. Îndurările Lui sunt noi în fiecare dimineață (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Iertarea noastră față de alții trebuie să curgă din același izvor nesecat.
Ca să vedem acest lucru în mod practic, iată câteva moduri în care numărarea iertării îți rănește sufletul în tăcere:
5 moduri în care numărarea distruge darul iertării
1. Ține rana proaspătă. Fiecare număr îți amintește de ofensă și reaprinde durerea pe care ar trebui s-o lași în urmă.
2. Te pune în poziția de judecător, nu de datornic iertat. Isus a spus o parabolă despre un slujitor căruia i s-a iertat o datorie uriașă, care apoi l-a înăbușit pe un alt slujitor pentru o sumă mică (Matei 18:23-35). Numărarea ne pune în rolul slujitorului neiertător.
3. Îți blochează propria experiență de libertate. Isus a spus: „Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:15). Socotitul menține vie neiertarea și te taie de la libertatea harului.
4. Reduce dragostea la o tranzacție. Dragostea adevărată nu ține socoteala răului (1 Corinteni 13:5). Numărarea transformă o relație într-un registru și otrăvește grija autentică.
5. Distorsionează chipul lui Dumnezeu din tine. Ai fost făcut să reflectezi caracterul lui Dumnezeu. Când iertarea curge fără măsură, oamenii văd asemănarea Tatălui. Numărarea Îl face să pară zgârcit, iar El este orice, numai zgârcit nu.
Cum putem ierta oare așa?
Una este să fii de acord cu ideea iertării nelimitate. Cu totul altceva este când te confrunți cu trădare, insulte repetate sau o rană adâncă din partea cuiva care nu arată niciun semn de pocăință. Inima ta poate striga: „Nu pot face asta!” Și în puterea ta, ai dreptate: nu poți. Exact acesta este punctul. Isus nu se așteaptă niciodată să produci acest fel de îndurare din propria ta putere emoțională.
Iertarea care nu ține socoteala este supranaturală. Ea curge dintr-o viață legată de adevărata Viță (Ioan 15:5). Așadar, cum trăim aceasta fără a pretinde că durerea nu există?
Iertarea începe cu rugăciunea
Isus Însuși a modelat iertarea de pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34). Acea rugăciune nu s-a bazat pe faptul că vinovații o meritau. A ieșit din intimitatea Sa cu Tatăl. Când te rogi pentru persoana care te-a rănit, ceva începe să se schimbe. Poți începe cu o rugăciune brută, sinceră, de genul: „Doamne, nu vreau să iert, dar sunt dispus să fiu făcut dispus.” Pe măsură ce aduci pe cel care te-a rănit înaintea lui Dumnezeu, Duhul înlocuiește încet resentimentul cu compasiune.
Isus ne-a învățat și să ne rugăm zilnic: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6:12). Aceasta nu este o monedă de schimb; este o atitudine de dependență. De fiecare dată când te rogi Tatălui Nostru, ceri Tatălui să-ți inunde inima cu aceeași iertare de care ai nevoie.
Amintește-ți datoria pe care ți-a fost iertată
În parabola lui Isus despre slujitorul neiertător (Matei 18:23-35), întrebarea stăpânului taie orice scuză: „Nu se cădea oare să ai milă de cel împreună-slujitor cu tine, cum am avut și eu milă de tine?” (Matei 18:33). Slujitorul datora echivalentul a miliarde de dolari, o sumă imposibilă care a fost ștearsă cu generozitate. Și totuși a refuzat să anuleze o datorie de doar câțiva dolari.
Ori de câte ori te lupți să ierți de 70 de ori câte 7, întoarce-te la cruce. Acolo, Isus a plătit o datorie pe care nu ai fi putut-o plăti niciodată. Lasă măreția îndurării Sale să-ți reseteze inima. Pavel a scris:
„Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.”
— Efeseni 4:32
Nu ierți pentru că cealaltă persoană merită. Ierți pentru că ție ți s-a iertat nemăsurat de mult.
Ce este iertarea – și ce nu este
Pentru că iertarea este atât de des înțeleasă greșit, oamenii fie i se opun, fie sunt răniți din nou. Chemarea lui Isus de a ierta de 70 de ori câte 7 nu este o poruncă de a deveni un preș de șters sau de a pretinde că răul nu s-a întâmplat niciodată. Biblia ne dă înțelepciune pentru a face diferența între iertarea autentică și distorsiunile dăunătoare.
În primul rând, iertarea nu înseamnă reconciliere imediată în orice situație. În unele cazuri – de exemplu, abuzul continuu, vătămarea nepocăită sau manipularea – restabilirea relației la ceea ce a fost ar fi neînțelept și chiar periculos. Scriptura ne cheamă și la veghere și responsabilitate. Isus a învățat:
„Luați seama la voi! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l; și dacă i se pare rău, iartă-l.”
— Luca 17:3
Iertarea din inimă – eliberarea datoriei către Dumnezeu – poate avea loc chiar și atunci când cealaltă persoană nu se schimbă. Dar împăcarea biblică implică pocăință și încredere reconstruită în timp, iar acest lucru poate să nu fie întotdeauna posibil. Pavel ne-a îndemnat: „Dacă este cu putință, cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12:18). Tu ești responsabil pentru propria ta inimă iertătoare, nu pentru răspunsul celuilalt.
În al doilea rând, iertarea nu înseamnă uitare. Dumnezeu poate alege să nu-și mai aducă aminte de păcate (Evrei 8:12), dar, ca oameni, nu putem șterge amintirile. A ierta nu înseamnă a pretinde că ofensa nu s-a întâmplat niciodată sau că ai încredere imediată în cel care a ofensat. Înseamnă că renunți la dreptul de a te răzbuna și încredințezi problema lui Dumnezeu, Judecătorul suprem, care va face dreptate oricărei nedreptăți (Romani 12:19).
În al treilea rând, iertarea este o alegere, nu în principal un sentiment. Poți alege să ierți chiar și atunci când încă te simți supărat. Sentimentele urmează adesea după decizie, mai ales pe măsură ce continui să te rogi și să te sprijini pe harul lui Dumnezeu. „70 de ori câte 7” al lui Isus este o disponibilitate continuă de a extinde mila, nu o eliberare emoțională de o singură dată.
Libertatea iertării nelimitate
Unii oameni cred că iertarea îl scapă pe cel care a ofensat de orice răspundere. În realitate, cel care iertă este cel care este eliberat. A păstra resentimentul este ca și cum ai bea otravă și ai spera că cealaltă persoană moare. Chemarea lui Isus la iertarea fără limite nu este o cerință grea. Este o ușă către locul larg pe care El l-a promis: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:30).
Când încetezi să numeri, ieși din închisoarea amărăciunii. Scriitorul cărții Evrei avertizează:
„…și să aveți grijă ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea naștere vreo rădăcină de amărăciune, care să vă tulbure și, prin ea, mulți să fie întinați.”
— Evrei 12:15
Neiertarea nu rămâne limitată. Ea își răspândește otrava în alte relații, în sănătatea ta și, mai ales, în părtășia ta cu Dumnezeu. Dar iertarea eliberează datoria și invită vindecarea lui Dumnezeu să curgă.
Învățătura lui Isus despre iertarea de 70 de ori câte 7 transformă atât relațiile tale cu ceilalți, cât și umblarea ta cu Tatăl. El a făcut această legătură serioasă:
„Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.”
— Matei 6:14-15
Aceste versete nu înseamnă că iertarea noastră o merită pe a lui Dumnezeu, ceea ce ar contrazice evanghelia harului. Mai degrabă, o inimă iertătoare arată că am primit cu adevărat iertarea lui Dumnezeu. O persoană care refuză să ierte arată că nu înțelege cât de mult i s-a iertat. Iertarea nelimitată față de alții este revărsarea firească a unei vieți copleșite de îndurarea Tatălui.
Când trăiești în libertatea „70 de ori câte 7”, Îl reflectezi pe Isus într-o lume căreia îi place să țină socoteala. Arăți familiei tale, bisericii tale și chiar dușmanilor tăi că există o altă împărăție, unde mila triumfă asupra judecății (Iacov 2:13).
Dacă te-ai luptat cu iertarea, fă astăzi un prim pas simplu. Stai liniștit cu Domnul și roagă-L să-ți aducă în minte pe oricine mai ții în datorie. Apoi, în rugăciune, rostește numele lor și alege să-i eliberezi în mila lui Dumnezeu, așa cum El te-a eliberat pe tine. Nu trebuie să ai sentimentele clarificate. Doar începe, iar Duhul Sfânt te va întâlni acolo. Iertarea de 70 de ori câte 7 nu este o socoteală de atins. Este o viață de trăit în libertatea iubirii lui Hristos. Vrei să faci acest pas chiar acum?
Întrebări pe care oamenii le pun
Ce înseamnă în Biblie „iartă de 70 de ori câte 7”?
În Matei 18:22, Isus îi spune lui Petru să ierte nu doar de șapte ori, ci de șaptezeci și șapte de ori (sau de șaptezeci de ori câte șapte). Acest număr simbolizează iertarea completă și nelimitată, nu o limită literală. Isus învăța că iertarea noastră trebuie să oglindească îndurarea fără margini a lui Dumnezeu, care nu ține o socoteală. Expresia inversează răzbunarea lui Lameh din Geneza 4:24, înmulțind mila în locul răzbunării.
Este iertarea menită să fie nelimitată, potrivit lui Isus?
Da, învățătura lui Isus arată clar spre iertarea nelimitată. Folosind un număr atât de mare încât nimeni să nu țină socoteala, El a arătat că iertarea din Împărăție nu are plafon. Pavel a întărit acest lucru în Coloseni 3:13, îndemnându-i pe credincioși să ierte așa cum i-a iertat Domnul – complet și fără a ține evidența. Aceasta nu înseamnă că ignorăm răul, ci că eliberăm datoria și încredințăm dreptatea lui Dumnezeu.
De câte ori ar trebui să iert pe cineva care continuă să mă rănească?
Isus a răspuns direct: nu de șapte ori, ci de câte ori este nevoie – o atitudine de iertare nelimitată (Matei 18:22). Acest lucru nu te obligă să rămâi într-o situație abuzivă, deoarece iertarea și încrederea sunt lucruri diferite. Poți ierta în inima ta, stabilind în același timp limite înțelepte. Luca 17:3 adaugă că, dacă persoana se pocăiește, se poate urmări împăcarea, dar alegerea interioară de a elibera ofensa rămâne independentă de răspunsul lor.
Ne iartă Dumnezeu de un număr nelimitat de ori?
Scriptura arată că îndurarea lui Dumnezeu este inepuizabilă. 1 Ioan 1:9 promite că, dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios să ne ierte și să ne curățească. Plângerile lui Ieremia 3:22-23 spune că îndurările Lui sunt noi în fiecare dimineață. Crucea a plătit pentru tot păcatul – trecut, prezent și viitor. Parabola lui Isus despre slujitorul neiertător (Matei 18:23-35) subliniază că iertarea lui Dumnezeu este vastă și gratuită, oferită oricărei inimi pocăite, fără o cotă.
Care este diferența dintre „70 de ori câte 7” și „77 de ori” în Biblie?
Ambele traduceri provin din aceeași expresie greacă din Matei 18:22. Unele manuscrise spun „de șaptezeci și șapte de ori”, altele „de șaptezeci de ori câte șapte” (490). Indiferent, semnificația numerică este simbolică, nu literală. Accentul este pus pe perfecțiune și încheiere – a ierta de atâtea ori încât pierzi șirul. Versiunea pe care o folosești nu schimbă mesajul: Isus ne cheamă la o iertare fără măsură.