Răspunsul Bibliei este clar: iertarea altora nu este opțională pentru urmașii lui Hristos. Isus leagă direct iertarea noastră de către Dumnezeu de disponibilitatea noastră de a-i ierta pe cei care ne greșesc (Matei 6:14-15). Acest lucru poate părea provocator – chiar imposibil – dar Scriptura ne dă atât porunca, cât și puterea de a o împlini.
De ce iertarea este esențială pentru credința creștină
Iertarea nu este doar o virtute creștină frumoasă; face parte din însăși inima mântuirii noastre. Dumnezeu nu a așteptat să ne punem în ordine. El a făcut primul pas pe când eram încă în răzvrătire împotriva Lui.
Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
— Romani 5:8
Când începem să înțelegem profunzimea îndurării lui Dumnezeu față de noi, iertarea altora începe să curgă mai natural. Iată trei adevăruri simple pe care Biblia le învață despre iertare:
- Iertarea se primește înainte de a o oferi. Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:19). Capacitatea noastră de a-i elibera pe alții vine din faptul că am fost eliberați noi înșine.
- Iertarea este o poruncă, nu o sugestie. Isus nu a tratat iertarea ca pe ceva opțional. El a legat-o direct de propria noastră iertare.
- Iertarea reflectă caracterul lui Dumnezeu. Când iertăm, acționăm asemenea Tatălui nostru, care este „încet la mânie și bogat în îndurare” (Psalmul 103:8).
Porunca lui Isus de a-i ierta pe alții
„Căci dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
— Matei 6:14-15
Aceste versete vin imediat după Rugăciunea Domnească, unde Isus ne-a învățat să ne rugăm: „şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). Isus se oprește pentru a explica această singură cerere, arătând cât de mult contează. El nu vrea să spună că merităm iertarea lui Dumnezeu iertând pe alții. Mai degrabă, o inimă care refuză să acorde har nu a înțeles cu adevărat harul în sine.
Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
— Luca 6:37
În relatarea lui Luca, Isus leagă iertarea de o inimă milostivă. Un spirit critic și un spirit iertător nu merg împreună. Porunca lui Hristos este absolută: iartă.
Iertați așa cum v-a iertat Domnul
Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
— Efeseni 4:32
Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi iertaţi-vă, dacă unul are vreo plângere împotriva altuia. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
— Coloseni 3:13
Două epistole diferite, același standard: „așa cum v-a iertat Domnul.” Pavel înrădăcinează iertarea noastră față de alții în iertarea lui Dumnezeu față de noi. Observați trei moduri în care iertarea lui Dumnezeu o modelează pe a noastră:
- Este nemeritată. Noi nu am făcut nimic pentru a merita îndurarea lui Dumnezeu; este un dar gratuit (Efeseni 2:8-9). În același fel, iertăm nu pentru că cel ce a greșit merită, ci pentru că am primit bunătate nemeritată noi înșine.
- Este completă. Dumnezeu nu ține o evidență a greșelilor noastre. Psalmul 103:12 promite că „cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.” Suntem chemați să eliberăm datoria pe deplin, nu să o aducem în discuție mai târziu ca pe o armă.
- Este costisitoare. Iertarea L-a costat pe Isus viața Sa. Iertarea noastră ne poate costa mândria, un sentiment de control sau confortul. Cuvinte grăbite, fără o inimă predată, nu înseamnă iertare biblică.
Iertarea și rugăciunea: Ce ne învață Marcu 11:25
Şi când staţi în picioare şi vă rugaţi, iertaţi tot ce aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
— Marcu 11:25
Marcu plasează această poruncă chiar în mijlocul rugăciunii. Isus nu repetă doar o regulă morală. El ne arată cum funcționează viața spirituală. Neiertarea pune o barieră între noi și Dumnezeu. Blochează cursul rugăciunii. Când venim la Dumnezeu ținând ranchiună, Îi cerem să treacă cu vederea păcatul nostru în timp ce refuzăm să trecem cu vederea păcatul altuia. Aceasta nu înseamnă că mântuirea noastră depinde de o conștiință perfect curată de fiecare dată când ne rugăm. Înseamnă că o atitudine iertătoare este esențială pentru o părtășie sănătoasă cu Tatăl.
Isus a spus ceva foarte asemănător în Predica de pe Munte: împăcarea cu un frate vine înaintea darurilor religioase.
Aşa că, dacă aduci darul tău la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi împacă-te cu fratele tău; apoi vino şi adu-ţi darul.
— Matei 5:23-24
Iertarea este un act de închinare. Când o oferim, inimile noastre încep să bată în același ritm cu cerul.
Când iertarea pare imposibilă: Adevăruri biblice pentru cele mai grele cazuri
Unele răni sunt atât de adânci încât cuvântul „iertare” ustură ca sarea pe rană. Scriptura nu minimizează niciodată acea durere. Isus Însuși a plâns, a fost trădat și a fost ucis pe nedrept. Poruncile Lui de a ierta vin de la Cel care știe exact ce costă. Dacă iertarea pare imposibilă chiar acum, iată patru pași biblici pentru a începe:
- Numiți rana cu onestitate. Adu-ți durerea cu sinceritate în fața lui Dumnezeu în rugăciune. Petru ne spune să aruncăm „toate îngrijorările voastre asupra Lui, pentru că El are grijă de voi” (1 Petru 5:7). Nu trebuie să pretinzi că durerea nu este reală. Psalmii sunt plini de lamentări crude.
- Amintiți-vă de dimensiunea propriei datorii. Isus a arătat aceasta în pilda robului nemilostiv (Matei 18:23-35). Unui om i s-a iertat o datorie uriașă, dar a refuzat să ierte una mică. Crucea ne amintește că ceea ce datorăm lui Dumnezeu este mult mai mare decât orice ofensă împotriva noastră.
- Faceți alegerea de a elibera. Iertarea începe adesea ca o alegere înainte de a deveni un sentiment. Isus ne-a spus să iertăm „din inimă” (Matei 18:35), dar punctul de plecare poate fi o simplă decizie rostită: „Aleg să iert.”
- Rugați-vă pentru persoana care v-a rănit. Acesta este unul dintre cei mai grei pași și unul dintre cei mai vindecători. Isus a poruncit: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc” (Matei 5:44). Rugându-vă pentru binele lor, vă remodelați încet inimile.
Petru a întrebat odată de câte ori trebuie să ierte și a sugerat de șapte ori ca limită generoasă. Isus a dat un răspuns uimitor:
Isus i-a zis: „Nu-ţi zic până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.”
— Matei 18:22
De șaptezeci de ori câte șapte indică o iertare fără limite, nu ținerea socotelii. Aceasta nu înseamnă că trebuie să rămânem într-o situație abuzivă; limitele pot fi înțelepte și necesare (Proverbe 22:3). Dar este posibil să ierți și totuși să rămâi în siguranță. O astfel de inimă este asemenea lui Hristos.
O rugăciune pentru iertarea altora (bazată pe Scriptură)
Tată ceresc, vin la Tine cu onestitate și deschidere. Durerea este adâncă, și o parte din mine nu vrea încă să ierte. Dar Tu cunoști firea mea. Îți aduci aminte că sunt țărână (Psalmul 103:14). Așa că cer harul pe care numai Tu îl poți da. Ajută-mă să îmi amintesc că, pe când eram încă păcătos, Hristos a murit pentru mine (Romani 5:8). Tu m-ai iertat o datorie pe care nu am putut să o plătesc niciodată. Acum, prin puterea Duhului Tău Sfânt, aleg să îl eliberez pe [nume] de datoria pe care o am împotriva lui/ei. Îmi predau dreptul la răzbunare și las dreptatea în mâinile Tale. Mă rog pentru binecuvântarea Ta asupra lui/ei, chiar în timp ce îmi pun durerea în mâinile Tale. Vindecă-mi inima, Doamne, și învață-mă să umblu în pacea Ta. Să nu fiu biruit de rău, ci să biruiesc răul prin bine (Romani 12:21). În numele lui Isus, Amin.
Iertarea este o călătorie, nu un singur moment. Dacă tocmai ai rostit această rugăciune, ai făcut un prim pas curajos. Continuă să aduci durerea lui Isus. În unele zile, poate va trebui să ierți aceeași ofensă din nou. Acest lucru este normal. Sprijină-te pe comunitatea credincioșilor, rămâi în Scriptură și încrede-te în Dumnezeul care te cheamă să ierți și îți va da și puterea. Pe măsură ce mergi pe acest drum, nu doar că asculți de o poruncă. Devii tot mai asemenea lui Hristos.
Întrebări pe care oamenii le pun
Spune Biblia că trebuie să iert și să uit?
Biblia nu ne poruncește niciodată să uităm așa cum ne gândim noi la uitare – ștergerea memoriei. Mai degrabă, Dumnezeu spune că „nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele lor” (Evrei 8:12), adică alege să nu le țină împotriva noastră. A ierta așa cum iartă Dumnezeu înseamnă că alegem să nu aducem ofensa ca armă, chiar dacă amintirea rămâne. Limite înțelepte pot fi încă necesare, dar iertarea eliberează datoria.
Ce se întâmplă dacă persoana care m-a rănit nu și-a cerut iertare?
Isus învață în Luca 17:3-4 că, dacă un frate se pocăiește, trebuie să-l iertăm. Dar pe cruce, Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34), chiar în timp ce călăii Lui erau nepocăiți. Iertarea este, în cele din urmă, o decizie a inimii înaintea lui Dumnezeu, indiferent de răspunsul celeilalte persoane. Poți să-l eliberezi în mâna lui Dumnezeu chiar dacă nu recunoaște niciodată durerea.
Pot ierta pe cineva, dar să stabilesc totuși limite?
Absolut. Iertarea și încrederea sunt distincte. Deși suntem porunciți să iertăm din inimă, stabilirea limitelor este un act de înțelepciune. Chiar și Isus, când a învățat despre împăcare, nu ne-a poruncit să ne punem din nou în calea răului. Proverbe 22:3 spune: „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde.” Poți ierta pe deplin o persoană, limitându-ți în același timp expunerea la un rău continuu.
De câte ori trebuie să iert pe cineva?
Petru a întrebat dacă de șapte ori era suficient, iar Isus a răspuns „de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18:22). Aceasta era o modalitate rabinică de a spune „fără limită”. Scopul nu este să ții socoteala, ci să cultivi un stil de viață de iertare constantă. Acest lucru este posibil numai atunci când primim în mod continuu iertarea lui Dumnezeu noi înșine.
Este iertarea un sentiment sau o alegere?
În Scriptură, iertarea este în primul rând un act al voinței. Isus ne poruncește să iertăm, nu să ne simțim iertători. Adesea, emoția urmează ascultării, nu invers. Cuvântul grecesc folosit pentru „a ierta” (aphiēmi) înseamnă a trimite departe sau a elibera. Poți alege să eliberezi datoria în rugăciune chiar și atunci când sentimentele tale sunt încă crude. În timp, Dumnezeu aduce adesea vindecare emoțională pe măsură ce continuăm să umblăm în ascultare.