Ce este credința? Evrei 11:1 și ce înseamnă să crezi cu adevărat

Credința este încrederea lucrurilor pe care le nădăjduim, dovada lucrurilor pe care nu le vedem, așa cum definește Biblia credința în Evrei 11:1. Dar ce înseamnă acest lucru pentru viața ta de astăzi? Dacă ai șoptit vreodată o rugăciune și te-ai întrebat dacă cineva asculta cu adevărat, sau ai încercat să ai încredere în Dumnezeu într-o perioadă care nu avea sens, nu ești singur.

Credința este inima creștinismului, și totuși este unul dintre cuvintele cele mai neînțelese pe care le folosim. Conform Scripturii, credința este mult mai profundă decât optimismul orb sau un sentiment trecător, și este disponibilă fiecăruia dintre noi.

Credința definită: Ce înseamnă de fapt Evrei 11:1?

Dacă cauți ce înseamnă credința în Biblie, cel mai bun loc de început este cu definiția lui Dumnezeu. Autorul Epistolei către Evrei ne oferă un răspuns surprinzător de clar:

„Dar credința este încrederea lucrurilor pe care le nădăjduim, dovada lucrurilor pe care nu le vedem.”– Evrei 11:1 (Cornilescu)

Unele traduceri folosesc cuvântul „încredere” în loc de „substanță”, și „convingere” în loc de „dovadă”. Traducerea Cornilescu o redă astfel:

„Dar credința este încrederea lucrurilor pe care le nădăjduim, dovada lucrurilor pe care nu le vedem.”– Evrei 11:1 (Cornilescu)

Să analizăm puțin aceste cuvinte, pentru că fiecare are importanța lui. Substanță (sau încredere) vine din cuvântul grecesc hypostasis, care înseamnă o temelie fermă, un teren sigur de sprijin. Nu este o dorință vagă , este temelia de sub picioarele tale atunci când nu poți vedea drumul înainte. Dovadă (sau convingere) traduce elegchos, însemnând dovadă sau certitudine. Credința, conform Cuvântului lui Dumnezeu, este însăși dovada. Nu necesită dovezi fizice pentru a fi reală. De fapt, credința este dovada.

Aceasta este ceea ce separă credința biblică de o simplă speranță nesolidă. O speranță nesolidă spune: „Sper ca lucrurile să meargă bine.” Credința spune: „Dumnezeu a vorbit, și eu mă sprijin pe ceea ce a spus , chiar înainte de a vedea să se întâmple.” Credința nu este absența îndoielii; este decizia de a avea încredere în caracterul și promisiunile lui Dumnezeu peste propria ta înțelegere limitată.

Credință vs. Speranță nesolidă: De ce contează diferența

Una dintre cele mai comune neînțelegeri despre credință este confuzia ei cu gândirea pozitivă sau optimismul orb. Lumea folosește adesea cuvântul „credință” pentru a însemna ceva de genul: „Cred că lucrurile vor ieși bine” , fără o temelie reală sub ea. Dar credința biblică nu este o nădejde fără rădăcini plutind în aer. Este o nădejde ancorată într-o Persoană.

„Dar fără credință este cu neputință să-i placă lui Dumnezeu, căci cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută.”– Evrei 11:6 (Cornilescu)

Observă că credința are un obiect , este îndreptată către Dumnezeu. Nu crezi pur și simplu „în credință”. Ai încredere într-un Dumnezeu care S-a revelat prin creație, prin Scriptură și, cel mai deplin, prin Fiul Său, Iisus Hristos. Acesta este ceea ce face credința rezonabilă chiar când pare riscantă. Nu sari în întuneric. Sari în brațele Cuiva care S-a dovedit deja credincios, timp și din nou.

Speranța nădăjduită se prăbușește sub presiune pentru că nu are temelie. Credința biblică rezistă suferinței, confuziei și chiar tăcerii cerului, pentru că este construită pe caracterul neSchimbător al lui Dumnezeu. După cum a scris psalmistul:

„Lampa picioarelor mele este cuvântul Tău, și lumină pe cărările mele.”– Psalmul 119:105 (Cornilescu)

Credința nu înseamnă că ai toate răspunsurile. Înseamnă că știi Pe Cel care le are , și ai încredere în El suficient pentru a continua să mergi.

Cum vine credința: Rolul Cuvântului lui Dumnezeu

Dacă credința pare îndepărtată sau fragilă în viața ta, Biblia îți oferă un punct de plecare practic și accesibil. Credința nu este ceva ce fabrici prin voință. Este ceva ce crește pe măsură ce este hrănită , iar hrana ei este Cuvântul lui Dumnezeu.

„Așadar, credința vine din auzire, iar auzirea se produce prin Cuvântul lui Hristos.”– Romani 10:17 (Cornilescu)

Acesta este unul dintre cele mai importante versete despre credință în întreaga Biblie. Nu te naști cu o cantitate fixă de credință, și nu este un trăsătură de personalitate rezervată anumitor temperament. Credința crește când întâlnești Cuvântul lui Dumnezeu , citindu-l, auzindu-l predicat, meditando la el și lăsându-l să-ți rescrie modul în care vezi lumea.

Gândește-te așa: de fiecare dată când citești o promisiune a lui Dumnezeu și alegi să crezi în ea, credința ta se întărește. De fiecare dată când îți amintești cum a fost Dumnezeu credincios în trecut, încrederea ta pentru viitor se adâncește. Credința este un mușchi. Cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică.

„În inima mea am ascuns cuvântul Tău, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.”– Psalmul 119:11 (Cornilescu)

Dacă vrei o credință mai puternică, începe cu Scriptura. Nu pentru că este o formulă magică, ci pentru că Dumnezeu a ales să ne întâlnească în Cuvântul Său. Acolo vorbește, acolo își revelă caracterul și acolo credința își găsește sprijinul.

Credința este un dar: Efeseni 2:8-9 și harul din spatele credinței

Dacă ai simțit vreodată că credința ta nu este suficient de puternică, iată un adevăr care îți va liniști inima: credința însăși este un dar de la Dumnezeu. Nu o câștigi. Nu o obții prin efort. Dumnezeu o dă liber.

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Și nu vine din fapte, ca nimeni să nu se laude.”– Efeseni 2:8-9 (Cornilescu)

Acest lucru schimbă totul. Dacă credința ar fi ceva ce trebuiai să generezi singur, ai întreba mereu dacă ai suficient. Dar pentru că credința este un dar, poți veni la Dumnezeu cu o credință onestă, tremurândă și imperfectă și să spui: „Doamne, cred; ajută-mi necredinței mele!”, exact ca tatăl disperat din Marcu 9:24. Și Dumnezeu nu respinge această rugăciune. Nu a făcut-o niciodată.

Credința mântuitoare nu este despre mărimea credinței tale. Este despre mărimea lui Dumnezeu în care crezi. Iisus a spus că chiar și o credință cât un grăunte de muștar poate muta munții (Matei 17:20). Ceea ce contează nu este cantitatea credinței tale , ci calitatea Celui în care credința ta este.

Galeria credinței: 7 eroi din Evrei 11 și ce ne învață ei

După ce definește credința în Evrei 11:1, autorul face ceva remarcabil , ne duce printr-o întreagă galerie de oameni obișnuiți care au trăit prin credință extraordinară. Aceștia nu sunt supereroi. Sunt oameni care s-au luptat, au îndoit și uneori au eșuat, totuși au ținut la făgăduințele lui Dumnezeu. Iată șapte dintre ei și lecția pe care fiecare o oferă:

1. Abel , Credința îl închină pe Dumnezeu în termenii Lui. Abel a adus o jertfă mai acceptabilă decât cea a lui Cain pentru că s-a apropiat de Dumnezeu prin credință, nu după propriile sale termene (Evrei 11:4). Adevărata credință începe cu umilința , lăsând Dumnezeu să definească cum ne apropiem de El.

2. Enoh , Credința merge cu Dumnezeu zilnic. Enoh „a mers cu Dumnezeu” atât de aproape încât Dumnezeu pur și simplu l-a luat acasă (Evrei 11:5). Credința nu este doar pentru momentele de criză; este pentru după-amiezile liniștite și obișnuite de marți ale vieții.

3. Noe , Credința ascultă înainte ca dovada să sosească. Noe a construit o corabie când nu era niciun potop și niciun nor de ploaie în vedere (Evrei 11:7). I se părea nebun tuturor celor din jurul lui , până în ziua când au venit apele. Credința înseamnă adesea să acționezi după Cuvântul lui Dumnezeu mult înainte ca împrejurările să confirme.

4. Avraam , Credința pășește în necunoscut. Avraam și-a părăsit casa „fără să știe unde merge” (Evrei 11:8). Nu avea nevoie de o hartă, pentru că avea încredere în Ghid. Uneori credința înseamnă să faci următorul pas când nu poți vedea doi pași înainte.

5. Sara , Credința crede că Dumnezeu poate face imposibilul. Sara a primit puterea de a naște mult după anii naturali pentru că „a socotit pe Cel ce făgăduise credincios” (Evrei 11:11). Când situația ta pare imposibilă, credința se uită la istoricul lui Dumnezeu în loc.

6. Moise , Credința alege scopul lui Dumnezeu peste confortul lumesc. Moise a plecat de la comorile Egiptului pentru că a văzut „Pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:24-27). Credința înseamnă uneori să lași ceea ce lumea numește succes pentru a ține strâns ceea ce Dumnezeu numește bine.

7. Rahab , Credința acționează pe baza a puținului pe care îl știe. Rahab era o străină neam cu doar o fărâmă de cunoștință despre Dumnezeu, totuși a acționat pe baza ei , și a fost mântuită (Evrei 11:31). Nu ai nevoie să înțelegi totul pentru a exercita credința. Ai doar nevoie să răspunzi la ceea ce Dumnezeu ți-a arătat până acum.

„Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit făgăduințele, ci le-au văzut și le-au salutată de la depărtare; și mărturiseau că sunt străini și pelerini pe pământ.”– Evrei 11:13 (Cornilescu)

Uită-te la ce au în comun aceste șapte vieți: niciunul nu a văzut imaginea de ansamblu. Niciunul nu a primit tot ce Dumnezeu a făgăduit în timpul vieții lor. Totuși au crezut. Asta este credința: să ai încredere în caracterul lui Dumnezeu chiar când nu poți vedea linia de sosire.

A umbla prin credință: Cum arată asta astăzi?

Apostolul Paul ne-a dat una dintre cele mai practice descrieri a vieții pline de credință:

„Căci noi umblăm prin credință, nu prin vedere.”– 2 Corinteni 5:7 (Cornilescu)

A umbla prin credință nu înseamnă să ignori realitatea. Înseamnă să interpretezi realitatea prin lentila promisiunilor lui Dumnezeu și nu doar prin împrejurările tale. Când raportul medical este îngrijorător, credința spune: „Dumnezeu este încă suveran.” Când finanțele sunt subțiri, credința spune: „Dumnezeu este încă furnizorul meu.” Când relația este ruptă, credința spune: „Dumnezeu lucrează încă , chiar aici.”

A umbla prin credință înseamnă să te rogi când nu simți că vrei să te rogi. Să deschizi Biblia când cuvintele par uscate. Să alegi bunătatea când amărăciunea ar fi mai ușor. Să te prezinți la biserică duminica când cel mai puțin vrei să mergi. Credința nu este un sentiment , este o serie de mici alegeri credincioase care spun: „Încred în Tine, Doamne, chiar acum.”

„Încredințează-te în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini pe înțelepciunea ta. În toate căile tale recunoaște-L, și El îți va îndrepta pașii.”– Proverbe 3:5-6 (Cornilescu)

Cum să îți crești credința când încrederea pare fragilă

Dacă credința ta pare mică sau șubred chiar acum, ia aminte. Dumnezeu nu disprețuiește credința mică , o crește. Iată cinci moduri biblice și practice de a întări credința ta în orice perioadă:

1. Saturează-te cu Scriptura. Deoarece credința vine din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10:17), cel mai eficient mod de a-ți crește credința este să îți citești Biblia constant. Începe cu doar un capitol pe zi. Lasă-l pe Dumnezeu să vorbească înainte ca lumea.

2. Roagă-te onest. Spune-i lui Dumnezeu exact unde ești , inclusiv îndoielile tale. Psalmii sunt plini de rugăciuni crude și oneste de la oameni care s-au simțit abandonați, confuzi și speriați. Dumnezeu nu se ofensează de onestitatea ta. O primește cu bucurie.

3. Amintește-ți ce a făcut deja Dumnezeu. Scrie trei momente când Dumnezeu a fost credincios în trecutul tău. Ține acea listă undeva unde o poți vedea. Memoria este unul dintre cei mai mari aliați ai credinței. Când nu poți vedea înainte, uită-te înapoi la credincioșia Lui.

4. Rămâi conectat cu alți credincioși. Credința nu a fost niciodată menită să crească în izolare. Comunitatea lui Hristos , haotică, imperfectă și frumoasă , este unul dintre instrumentele principale ale lui Dumnezeu pentru a-ți întări încrederea în El.

„Să luăm seama unul la altul, ca să ne stârnim la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au obicei unii, ci să ne îndemnăm unul pe altul, cu atât mai mult văzând că ziua aceea se apropie.”– Evrei 10:24-25 (Cornilescu)

5. Pășește în ascultare , chiar și pașii mici contează. Credința crește nu doar gândind la Dumnezeu, ci acționând pe ceea ce spune. Dă generos. Iartă acea persoană. Servește acolo unde ești nevoie. Fiecare act de ascultare este un pas de credință, și fiecare pas de credință face următorul puțin mai ușor.

„Dar fiți făcători de cuvânt și nu ascultători numai ai lui, înșelându-vă singuri.”– Iacov 1:22 (Cornilescu)

Întrebări pe care oamenii le pun