Dețineți o carte care a durat peste 1.500 de ani să fie scrisă. Gândiți-vă un moment la asta. Biblia pe care o deschideți în fiecare dimineață – cea cu patul de cafea pe Psalmi și paginile zbârcite în Romani – nu a fost scrisă într-o singură ședință de către o singură persoană. A fost suflată de Dumnezeu prin păstori și regi, pescari și prooroci, de-a lungul secolelor și continentelor, totuși spune o poveste neîntreruptă. Dacă v-ați întrebat vreodată când a fost scrisă Biblia, puneți o întrebare frumoasă – una care duce direct în inima modului în care Dumnezeu a ales să Se reveleze oamenilor obișnuiți ca noi.
De ce contează când a fost scrisă Biblia?
Înainte de a parcurge cronologia, să ne oprim și să punem o întrebare corectă: contează cu adevărat când a fost scrisă Biblia? După toate acestea, adevărul lui Dumnezeu nu expiră. O promisiune rostită prin Moise are aceeași greutate astăzi ca și acum trei mii de ani.
Dar să știi când a fost scrisă Biblia face ceva minunat – ancorează Cuvântul lui Dumnezeu în istoria reală. Acestea nu sunt basme setate în „odinioară”. Acestea sunt cuvinte reale date unor oameni reali, în locuri reale. Când înțelegi cronologia, începi să vezi cum Dumnezeu a desfășurat cu răbdare planul Său de mântuire prin generații, fără pripire, uitând niciodată, mereu credincios.
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre învățarea în neprihănire, ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.”– 2 Timotei 3:16-17 (Cornilescu)
Cuvintele lui Pavel către Timotei ne amintesc că fiecare parte a Scripturii – de la cărțile cele mai vechi scrise de Moise până la viziunea finală dată lui Ioan – poartă suflarea lui Dumnezeu. Înțelegerea cronologiei ne ajută să apreciem cât de intenționat a fost acel suflu divin, mișcându-se prin cincisprezece secole pentru a completa un mesaj unitar al răscumpărării.
Când a fost scrisă Biblia? O plimbare prin cronologie
Biblia a fost scrisă pe o perioadă de aproximativ 1.500 de ani, de la circa 1400 î.Hr. până în anul d.Hr. 95. A fost compusă de peste 40 de autori diferiți care au scris în trei limbi – ebraică, aramaică și greacă. Să parcurgem împreună perioadele majore, nu ca niște savanți disecând un manual, ci ca prieteni minunați la credința lui Dumnezeu de-a lungul vremurilor.
Cărțile lui Moise – Fundația (c. 1400 î.Hr.)
Povestea începe cu Moise. Majoritatea savanților plasează scrierea primelor cinci cărți ale Bibliei – Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul – în jurul anului 1400 î.Hr., în timpul sau imediat după rătăcirile lui Israel prin pustie. Aceste cărți, cunoscute ca Tora sau Pentateuhul, pun temelia pentru tot ce urmează: creația, căderea, legământul lui Dumnezeu cu Avraam, ieșirea din Egipt și darea Legii la Sinai.
„Atunci Moise a scris toate cuvintele Domnului.”– Exod 24:4 (Cornilescu)
Când Moise punea pana pe sul, nu înregistra pur și simplu istoria – scria chiar cuvintele Domnului. Aici începe Biblia, și începe cu Dumnezeu vorbind și un servitor credincios scriind-o.
Cărțile istorice și poetice (c. 1400-400 î.Hr.)
După Moise, Vechiul Testament a continuat să crească în aproximativ o mie de ani. Iosua a înregistrat intrarea Israelului în Țara Făgăduinței în jurul anilor 1400-1380 î.Hr. Cărțile Judecătorilor, Rut și 1-2 Samuel au fost compuse în perioada judecătorilor și a monarhiei timpurii, aproximativ 1050-930 î.Hr.
Regele David a scris mulți dintre Psalmi în jurul anului 1000 î.Hr., vărsându-și inima în închinare, lamentare și laudă. Fiul său Solomon a compus Proverbele, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor în jurul anilor 950-930 î.Hr. Aceste cărți poetice ne amintesc că Dumnezeu nu ni s-a dat doar legi și istorie – El ne-a dat cântece și rugăciuni și limba de a exprima fiecare emoție umană înaintea tronului Său.
„Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.”– Psalm 23:1 (Cornilescu)
David a scris probabil aceste cuvinte amintindu-și anii săi ca băiat de păstor în Betleem – aproximativ trei mii de ani în urmă. Și totuși credincioșii le șoptesc încă în camere de spital și la slujbele de îngropare astăzi. Aceasta este puterea vie a Scripturii.
Cărțile profetice – Dumnezeu vorbește prin mesagerii Săi (c. 800-400 î.Hr.)
Între aproximativ 800 și 400 î.Hr., Dumnezeu a ridicat o serie de prooroci care au scris mesajele Sale către Israel și Iuda. Proorocii mari – Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel – împreună cu cei doisprezece prooroci mici, au vorbit în unele dintre cele mai tulburi timpuri din istoria Israelului: împărăția împărțită, cucerirea asiriană, exilul babilonian și întoarcerea la Ierusalim.
Isaia, scriind în jurul anilor 740-680 î.Hr., a rostit unele dintre cele mai uimitoare proorocii despre Mesia care avea să vină – cu secole înainte ca Iisus să Se nască în Betleem.
„Dar El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre; pedepsirea mântuirii noastre a fost peste El și prin bătăile Lui noi suntem vindecați.”– Isaia 53:5 (Cornilescu)
Ultima carte a Vechiului Testament scrisă a fost probabil Malahia, compusă în jurul anului 430 î.Hr. După aceea, a urmat o perioadă de aproximativ 400 de ani – uneori numită „anii tăcuți” – înainte ca Dumnezeu să mai vorbească prin sosirea Fiului Său și scrierile Noului Testament.
Evangheliile și Faptele – Povestea lui Iisus (c. d.Hr. 50-85)
Noul Testament începe cu patru relatări ale vieții, morții și învierii lui Iisus. Majoritatea savanților cred că Evanghelia după Marcu a fost scrisă prima, în jurul anilor d.Hr. 50-60, urmată îndeaproape de Matei și Luca. Evanghelia după Ioan a venit mai târziu, în jurul anilor d.Hr. 85-90, oferind o relatare mai reflexivă și teologică a minisiterului lui Iisus.
Luca a scris și cartea Faptelor, probabil în jurul anului d.Hr. 62, înregistrând creșterea explozivă a bisericii timpurii după ce Duhul Sfânt a venit la Rusalim. Aceste cărți nu au fost scrise în studii private – au fost scrise de oameni care au umblat pe drumuri prăfuite cu Iisus sau care au intervievat cu grijă pe cei care au făcut-o.
„Fiindcă mulți au luat asupra lor să alcătuiască o povestire despre lucrurile care s-au împlinit între noi, după cum ni le-au mărturisit cei ce de la început au fost martori oculari și slujitori ai Cuvântului, mi s-a părut bine și mie, după ce am cercetat cu de-amănuntul toate lucrurile de la început, să ți le scriu pe rând, preaiubitule Teofil.”– Luca 1:1-3 (Cornilescu)
Introducerea atentă a lui Luca ne amintește că scriitorii Evangheliilor nu inventau povești – ei păstrau mărturia oculară cu grijă și scop.
Scrisorile lui Pavel – Teologie pentru biserici reale (c. d.Hr. 49-67)
Apostolul Pavel a scris treisprezece scrisori (sau epistole) către biserici și indivizi în întreaga lume romană, începând cu Galatenii sau 1 Tesaloniceni în jurul anului d.Hr. 49 și terminând cu 2 Timotei în jurul anului d.Hr. 67, puțin înainte de martiriul său la Roma. Scrisorile lui Pavel au adresat probleme reale în congregații reale – diviziuni în Corint, legalism în Galatia, confuzie despre sfârșitul timpurilor în Tesalonic și gloria teologiei harului în scrisoarea sa către Romani.
Pavel însuși era conștient că nu scriea doar opinii personale. Se considera un vas pentru revelație divină.
„Pentru aceasta și noi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu, căci primind de la noi cuvântul lui Dumnezeu, l-ați primit nu ca un cuvânt de oameni, ci, după cum este într-adevăr, ca un cuvânt al lui Dumnezeu, care lucrează în voi cei ce credeți.”– 1 Tesaloniceni 2:13 (Cornilescu)
Cărțile finale – Apocalipsa și încheierea canonului (c. d.Hr. 65-95)
Cărțile rămase ale Noului Testament – Evrei, Iacov, 1-2 Petru, 1-3 Ioan și Iuda – au fost scrise între aproximativ d.Hr. 60 și 90 de diverși apostoli și lideri timpurii ai bisericii. Ultima carte a Bibliei scrisă a fost Apocalipsa, compusă de apostolul Ioan în jurul anului d.Hr. 95 în timp ce era exilat pe insula Patmos.
„Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu să o arate robilor Săi lucrurile ce trebuie să se întâmple curând. Și le-a făcut cunoscute trimițându-le prin îngerul Său la robul Său Ioan.”– Apocalipsa 1:1 (Cornilescu)
Cu Apocalipsa, Cuvântul scris al lui Dumnezeu a fost complet. De la Moise pe Muntele Sinai până la Ioan pe insula Patmos – aproximativ 1.500 de ani – Dumnezeu a fost răbdător și credincios dând Cuvântul Său prin mâini și inimi umane.
Cum a fost adunată Biblia într-o singură carte?
Știind când a fost scrisă Biblia duce natural la o altă întrebare importantă: cum au devenit toate aceste scrieri separate cartea unică pe care o ținem astăzi? Răspunsul este mai simplu și mai frumos decât mulți se așteaptă.
Cărțile Vechiului Testament au fost recunoscute ca autoritare de comunitatea evreiască de-a lungul secolelor. Până în timpul lui Iisus, Scripturile ebraice – Legea, Proorocii și Scrisorile – erau deja o colecție stabilită. Însuși Iisus a citat din ele ca Cuvântul autoritar al lui Dumnezeu.
„Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.”– Matei 5:17 (Cornilescu)
Cărțile Noului Testament au fost recunoscute treptat de biserica timpurie. Creștinii nu au stat într-o cameră și au votat care cărți aparțineau Bibliei. În schimb, biserica a recunoscut care scrieri purtau deja semnele autorității divine – autoritatea apostolică, consistența cu Scriptura stabilită și acceptarea largă printre biserici. Până la sfârșitul secolului al patrulea, cele 27 de cărți ale Noului Testament au fost formal afirmate ca aceeași colecție pe care o citim astăzi.
Procesul a fost ghidat nu de politică umană, ci de Duhul Sfânt, același Duh care a inspirat scrierile la început.
„Căci proorocia n-a fost niciodată adusă de voința omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit, purtați de Duhul Sfânt.”– 2 Petru 1:21 (Cornilescu)
Acest verset din Petru surprinde ceva esențial: Biblia nu a fost un proiect uman. A fost o inițiativă divină. Același Duh care i-a mișcat pe autori să scrie i-a mișcat și pe biserică să recunoască ce a scris El.
Ce înseamnă această cronologie pentru credința ta astăzi
Deci Biblia a fost scrisă peste 1.500 de ani de peste 40 de autori pe trei continente în trei limbi. De ce ar trebui să miște inima ta și nu doar să-ți umple capul?
Îi dezvăluie răbdarea lui Dumnezeu
Dumnezeu nu a dat întreaga Biblie omenirii deodată. A desfășurat-o prin generații, întâlnind oamenii acolo unde erau, strat cu strat – mai întâi Legea, apoi cântecele, apoi proorocii, apoi Evangheliile, apoi scrisorile către biserici care luptau. Răbdarea Sa în a scrie Biblia oglindește răbdarea Sa cu noi. Nu este niciodată în grabă, dar este mereu la timp.
„Domnul nu amâna împlinirea făgăduinței Lui, după cum unii socotesc că El o amână; ci răbdare are pentru voi, nevrând ca unul să piară, ci ca toți să ajungă la pocăință.”– 2 Petru 3:9 (Cornilescu)
Confirmă unitatea Bibliei
Iată ce ar trebui să ne oprească în loc: deși a fost scrisă de-a lungul cincisprezece secole de zeci de autori care nu s-au întâlnit niciodată, Biblia spune o poveste coerentă – creația, căderea, răscumpărarea, restaurarea. Un păstor din 1000 î.Hr. și un pescar din d.Hr. 90 arată către același Mântuitor. Niciun comitet uman nu ar putea orchestra o astfel de unitate. Doar un Autor divin ar putea.
Te invită într-o poveste vie
Biblia nu a fost scrisă să stea sub sticlă într-un muzeu. A fost scrisă să fie citită, luptată cu ea, memorată și trăită. Când deschizi Psalmii, roști aceleași rugăciuni pe care David le-a rostit acum trei mii de ani. Când citești scrisoarea lui Pavel către Romani, primești același evanghelie care a transformat lumea antică. Această Carte este vie și vorbește ție chiar acum.
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până acolo unde desparte sufletul de duh, încheieturile de măduvă, și judecă gândurile și intențiile inimii.”– Evrei 4:12 (Cornilescu)
O cronologie simplă de referință
Iată o cronologie de referință rapidă la care te poți întoarce oricând vrei să îți amintești când a fost scrisă Biblia:
c. 1400 î.Hr. – Moise scrie Tora (Geneza-Deuteronomul)c. 1400-1000 î.Hr. – Iosua, Judecătorii, Rut și cărțile istorice timpuriic. 1000-930 î.Hr. – David scrie Psalmii; Solomon scrie Proverbele, Eclesiastul, Cântarea Cântărilorc. 800-400 î.Hr. – Cărțile profetice (Isaia până la Malahia)c. 400 î.Hr.-d.Hr. 1 – Perioada intertestamentală sau „tăcută” (nu s-a scris nouă Scriptură)c. d.Hr. 49-67 – Pavel scrie scrisorile sale către bisericic. d.Hr. 50-85 – Evangheliile și Faptele sunt scrisec. d.Hr. 65-95 – Evrei, epistolele generale și Apocalipsa completează Noul Testament
Peste patruzeci de autori. Trei limbi. Trei continente. Cincisprezece secole. O poveste. Un Dumnezeu. Un Mântuitor.
Deții un miracol în mâinile tale
Data viitoare când iei Biblia – fie că este o Biblie de studiu cu copertă de piele sau o aplicație pe telefonul tău – amintește-ți ce ții. Deții o carte pe care Dumnezeu a petrecut 1.500 de ani scriind-o prin mâinile păstorilor, regilor, preoților, profeților, pescarilor, doctorilor și corturilor. Fiecare carte, fiecare capitol, fiecare verset a fost suflat de același Dumnezeu care a suflat stelele în existență.
„Iarba se usucă, floarea se ofilește, dar cuvântul Dumnezeului nostru va rămâne în veci.”– Isaia 40:8 (Cornilescu)
Imperii au crescut și s-au prăbușit de când Moise a scris primul pe suluri. Limbi s-au născut și au dispărut. Și totuși iată această Carte – tradusă în peste 700 de limbi, citită în fiecare națiune de pe pământ și încă schimbând vieți în fiecare zi. Aceasta nu este lucrarea mâinilor umane singure. Aceasta este amprenta lui Dumnezeu.
Deci citește-o cu încredere. Studiază-o cu curiozitate. Ascultă-o cu bucurie. Dumnezeul care a fost credincios să-și completeze Cuvântul scris de-a lungul cincisprezece secole este același Dumnezeu care este credincios să-și completeze lucrarea Sa bună în tine.
„Sunt sigur de acest lucru, că Cel ce a început în voi o lucrare bună o va duce la împlinire până în ziua lui Iisus Hristos.”– Filipeni 1:6 (Cornilescu)
Iată o întrebare cu care să te gândești această săptămână: Dacă Dumnezeu a fost suficient de răbdător să-și desfășoare Cuvântul de-a lungul a 1.500 de ani, ce ar putea El să desfășoare răbdător în viața ta chiar acum? Ia un moment astăzi să-I mulțumești pentru darul Scripturii. Deschide Biblia la unul dintre pasajele pe care le-am explorat – poate Psalm 23 sau Evrei 4:12 – și citește-o încet, amintindu-ți secolele de credință din spatele fiecărui cuvânt. Dacă acest articol te-a încurajat, împărtășește-l cu un prieten care este curios despre de unde vine Biblia. Să creștem împreună în uimire față de Dumnezeul care vorbește – și care nu a încetat niciodată să vorbească.
Legat: Ce spune Biblia despre sex? Intimitatea așa cum a conceput-o Dumnezeu
Dacă acest mesaj ți-a atins inima, ar putea atinge și pe altcineva. Împărtășește-l cu cineva care are nevoie de încurajare astăzi.
Un verset, o rugăciune și cuvinte de încurajare — în fiecare marți
Un moment scurt de pace pentru săptămâna ta. Gratuit, fără obligații.
(Disponibil momentan în limba engleză)
Naomi Briggs
