După o pierdere, camera poate părea ciudat de liniștită, ca și cum chiar aerul ar ține respirația. Majoritatea dintre noi nu ne-am imaginat niciodată că va trebui să punem pierderea de sarcină și mângâierea în aceeași propoziție, totuși aici suntem-învățând cum să plângem o dragoste care a fost reală și să primim îngrijire care este blândă. Dacă inima ta doare, nu ești singur; Dumnezeu ne întâlnește cu blândețe în locurile unde răul cel mai mult. Durerea nu se mișcă într-o linie dreaptă. Unele zile poți face cafea și zâmbi la soare. Alte zile, o cântec sau o dată pe calendar te pot desface. Tot contează pentru Dumnezeu. Prin pierderea de sarcină înțelegem moartea unui bebeluș în pântece în orice stadiu al sarcinii. Prin mângâiere înțelegem prezența compătimitoare, cuvintele și acțiunile care ajută pe cineva să treacă prin întristare cu speranță și demnitate. În timp ce ne rugăm, vom merge încet, făcând loc atât durerii tale, cât și dragostei tale.
Începem cu o onestitate blândă despre cum se simte această durere
Sunt momente când liniștea este surdă-păturile pliate care nu vor fi folosite, numele pe care l-ai șoptit, reminder-urile de calendar pe care le-ai oprit. Durerea poate părea ca valurile care vin fără avertisment, destul de puternice să îți taie respirația.
Dumnezeu nu se supără de întrebările tale sau de tăcerea dintre ele. Scriptura ne arată oameni care au plâns deschis și au vorbit limpede către Domnul. Acesta nu este un test al puterii. Este un loc unde să fii ținut în brațe. În timp ce citești și te rogi, ia-ți timp. Respiră. Dacă vin lacrimi, lasă-le să spună adevărul dragostei tale.
Reflectând împreună asupra Scripturii
Biblia nu trece peste tristețe cu ușurință. Ne oferă limbaj pentru a aduce noi înșine întregi lui Dumnezeu. În psalmi, găsim strigăte și mângâiere împletite. În Evanghelii, vedem pe Isus mergând către cei cu inima frântă, nu îndepărtându-se.
Ia aceste pasaje încet, și lasă-le să te întâlnească cu blândețe astăzi. În timp ce faci asta, amintește-ți că Cuvântul lui Dumnezeu contează pentru viața ta, chiar și aici în doliu.
Cum mă vede Dumnezeu în acest doliu?
Inima lui Dumnezeu este atentă la cei care suferă. În Scriptură citim că Domnul se apropie de cei zdrobiți de duh, nu cu neîndelungare, ci cu prezență. Tristețea ta este văzută, ținută și onorată de Cel ce te-a format.
Este credincios să simți furie, confuzie sau amorțeală?
Da. Psalmii includ lamentare, proteste și așteptare liniștită. Dumnezeu primește rugăciuni oneste și rămâne stabil pe măsură ce emoțiile tale cresc și scad. Credința nu este absența emoției; este încrederea în Dumnezeu cu inima ta întreagă, needitată.
Pierderea de sarcină și mângâierea
Mângâierea după pierderea de sarcină nu înseamnă uitare; înseamnă învățarea cum să duci dragostea într-un mod nou. Poți observa îngrijirea lui Dumnezeu printr-un verset care cade blând, un prieten care ascultă fără să încerce să repare ceva, sau o moment liniștit când respirația ta începe să se potolească. Dacă inima ta se simte deosebit de tulburată, aceste Scripturi blânde pentru a-ți liniști inima te pot ajuta. Aceste mici îndurări contează. Sunt ca lumânările într-o cameră întunecată-nu înlătură întunericul, ci dau lumină suficientă pentru următorul pas.
Dacă ajută, pune o mână peste inima ta și spune numele bebelușului tău în tăcere. Numele poartă dragoste și semnificație, iar această reflecție asupra semnificației biblice a numelor poate vorbi blând acelei părți din inima ta. Mulțumește lui Dumnezeu pentru darul vieții lor scurte și cere puterea de care ai nevoie astăzi. Această călătorie arată diferit pentru fiecare, iar Dumnezeu este răbdător cu ritmul vindecării tale.
Aceste Scripturi fac loc atât pentru lacrimi, cât și pentru speranță
Lasă aceste cuvinte să fie un loc de odihnă-citește încet, rămâi acolo unde ai nevoie, și primește-le ca pe un companion blând în noapte și în zi.
“Domnul este aproape de cei zdrobiți de inimă și mântuiește pe cei cu duhul frânt.”– Psalm 34:18 (Cornilescu)
Apropierea nu este o idee, ci o promisiune. Când limbajul se termină, prezența lui Dumnezeu rămâne. Nu ești părăsit.
“Tu numără numărul pașilor mei; nu ai uitat lacrimile mele? Nu le-ai pus în butoiul Tău? Nu sunt ele scrise în cartea Ta?”– Psalm 56:8 (Cornilescu)
Fiecare lacrimă are greutate. Niciuna nu este risipită. Dumnezeu amintește ceea ce alții pot uita.
“El vindecă pe cei cu inima zdrobită și le bandajează rănile.”– Psalm 147:3 (Cornilescu)
Vindecarea poate fi lentă, ca o legare atentă care protejează ceea ce este sensibil. Încredere în îngrijirea constantă.
“Fericit este cel ce plânge, căci el va fi mângâiat.”– Matei 5:4 (Cornilescu)
Isus numește doliul și vorbește mângâiere peste cei care plâng. Tristețea ta nu este ignorată în împărăția lui Dumnezeu.
“Cum îl mângâie pe copil mama lui, așa vă voi mângâia pe voi; și veți fi mângâiați în Ierusalim.”– Isaia 66:13 (Cornilescu)
Mângâierea lui Dumnezeu este personală și blândă, ca un părinte care ține un copil care plânge-stabil, compătimitoare, aproape.
“Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic… Deși umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.”– Psalm 23:1,4 (Cornilescu)
Păstorul nu te grăbește prin vale; El merge cu tine, ghidând pas cu pas.
“La fel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră; căci nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Duhul însuși se roagă pentru noi cu suspine negrăite.”– Romani 8:26 (Cornilescu)
Când cuvintele eșuează, Duhul poartă rugăciunea ta. Tăcerea poate fi totuși rugătoare.
“Aruncați asupra Lui toată grijă voastră, căci El are grijă de voi.”– 1 Petru 5:7 (Cornilescu)
Aruncarea poate părea ca a pune o grijă pe rând în mâinile lui Dumnezeu. Fiecare grijă aparține Celui ce are grijă de tine.
O rugăciune cu inimă pentru acest moment
Dumnezeule milos, Tu vezi durerea pe care o port. Brațele mele se simt goale, iar inima mea este grea cu dragoste care nu are unde să meargă. Ține-mă în bunătatea Ta astăzi.
Mulțumesc pentru viața scurtă și prețioasă pe care am purtat-o. Încredințez bebelușul meu îngrijirii Tale veșnice. Îmbracă-mă în apropierea Ta când apar amintirile și când casa devine liniștită. Întâlnește-mă în întrebările mele, furia mea, amorțeala mea. Unde sunt fragilă, fii adăpostul meu.
Bandajează ceea ce este rupt în mine. Vindecă-mi corpul, mângâie-mi duhul și liniștește-mi mintea. Ghidează-mă către oameni care vor asculta bine și vor vorbi blând. Învață-mă cum să onorez memoria copilului meu-printr-un cuvânt, un obiect de amintire sau o mică ritual de reamintire.
Când nu pot să mă rog, lasă Duhul să se roage pentru mine. Când nu pot cânta, lasă lumina dimineții creației să cânte peste mine. Dă-mi curaj pentru următorul pas și răbdarea de a merge la un ritm uman. Amintește-mi că în Isus, moartea nu are cuvântul final, și că dragostea Ta mă va ține prin această noapte și până în dimineață. Amin.
Practici care aduc mângâiere în zilele ce vor veni
Ia în considerare aprinderea unei lumânări pe date semnificative, spunând numele bebelușului tău și mulțumirea lui Dumnezeu pentru viața lor. Această practică simplă onorează dragostea ta și marchează timpul cu intenție. Dacă jurnalizezi, încearcă să scrii un scurt mesaj către bebelușul tău sau o rugăciune către Dumnezeu la sfârșitul zilei, lăsând inima ta să vorbească fără editare. Dacă pare util, un plan simplu de scriere a Scripturii poate da formă blândă rugăciunilor tale.
O altă abordare este să creezi un mic spațiu de amintire în casă-un verset încadrat, o plantă mică sau o cutie de obiecte de amintire. Îngrijirea unei plante vii poate reflecta propria ta vindecare, un semn liniștit că viața, deși schimbată, continuă să crească. În plus, invită o persoană de încredere să verifice regulat. Stabilește o întrebare simplă precum “Cum îți este inima astăzi?” astfel încât să nu trebuiască să explici totul de fiecare dată.
Poți aduce mângâiere corpului tău: mese regulate, plimbări scurte și odihnă când poți. Vindecarea se întâmplă adesea în aceste mici alegeri credincioase. În final, alege o Scriptură de mai sus pe care să o duci cu tine pentru o săptămână. Șoptește-o dimineața sau scrie-o pe un card unde o poți vedea. Las-o să devină un drum blând pe care picioarele tale îl pot găsi, chiar și în întuneric.
Înainte să pleci, te rog o întrebare blândă?
Care este un mic mod prin care ai putea onora memoria bebelușului tău această săptămână-ceva simplu, semnificativ și blând pentru inima ta?
Dacă cuvintele de astăzi te-au întâlnit într-un loc tender, ia o respirație lentă și alege o mică practică pe care să o duci în săptămână-un verset de ținut, o lumânare de aprins sau un mesaj de scris. În timp ce faci asta, poate Dumnezeu care se apropie de cei cu inima frântă să te înconjoare cu îngrijire constantă și să ghideze următorul tău pas liniștit.
Dacă acest mesaj ți-a atins inima, ar putea atinge și pe altcineva. Împărtășește-l cu cineva care are nevoie de încurajare astăzi.
Un verset, o rugăciune și cuvinte de încurajare — în fiecare marți
Un moment scurt de pace pentru săptămâna ta. Gratuit, fără obligații.
(Disponibil momentan în limba engleză)
Miriam Clarke
