Uneori nopțile întrebările sunt mai puternice decât somnul. Un diagnostic poate schimba viața într-o zi. O prietenie se poate destrăma fără avertisment. Ne uităm la tavan și șoptim printre lacrimi: de ce permite Dumnezeu suferința? Scriptura nu ne cere să pretindem că durerea este mică. Ea spune adevărul despre o lume stricată, ducându-ne totodată la Dumnezeul care rămâne aproape de cei cu inima frântă și ne poartă când nu mai avem putere. Pe scurt, suferința este experiența reală a durerii, pierderii și greutăților într-o lume căzută; creștinii cred că Dumnezeu ne întâlnește în ea, lucrează prin ea spre bine și promite să o sfârșească la timpul Său. Acest lucru nu șterge durerea noastră, dar ajută să o plasăm într-o poveste mai mare a iubirii, răscumpărării și speranței învierei. Și dacă ai nevoie de ceva stabil pe care să te sprijini în întuneric, aceste versete biblice de speranță în vremuri grele pot fi un companion blând. Pe măsură ce trecem prin aceasta cu delicatețe, poate ca întrebările noastre să devină uși prin care pot intra consolare, curaj și o încredere mai adâncă.
Să începem cu durerea onestă și speranța blândă
Nu trebuie să pretindem că suntem bine. Iisus a plâns la mormânt, și aceasta contează pentru fiecare coridor de spital și fiecare sufragerie liniștită unde tristețea stă ca o greutate. Când suntem răniți, e bine să spunem lucrurile pe șleau, să lăsăm rugăciunile să sune ca lacrimile noastre. Dumnezeu nu este surprins de emoțiile noastre. El cunoaște tremurul din vocea noastră și greutatea din oasele noastre.
De-a lungul călătoriei credinței, durerea poate părea ca ceața pe un drum iernatic. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne-a lăsat fără lumină. Mai sunt încă semne: promisiunea statornică a prezenței Sale, mărturia credincioșilor care au suferit și au găsit consolare, crucea unde iubirea a purtat rănile noastre și exemple de încredere neclintită ca a credinței lui Avraam când calea dinainte este neclară. A numi ceața nu anulează răsăritul. Pur și simplu ne ajută să mergem onest, pas cu pas, în timp ce așteptăm ca lumina să crească din nou.
Reflecții asupra Scripturii împreună
Biblia ține durerea noastră fără ezitare și oferă o speranță puternică. Iosif a suferit trădare și închisoare nedreaptă, dar mai târziu a spus: „Dumnezeu l-a schimbat în bine” (Geneza 50:20, Cornilescu), nu pentru a nega durerea lui, ci pentru a arăta cum Dumnezeu poate țese răscumpărarea prin catastrofă. Cuvintele lui Pavel reiau acest lucru: Dumnezeu lucrează în toate lucrurile spre binele celor ce Îl iubesc, formându-ne după chipul Fiului Său.
„Și știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, ai căror chemare este după hotărârea Lui.\”– Romani 8:28 (Cornilescu)
Iisus a întâmpinat suferința nu ca un observator îndepărtat, ci ca unul care a purtat-o în trupul Său. El înțelege nopțile nedormite, singurătatea adâncă și durerea fizică. Pentru că a suferit, El este un Mare Preot milostiv care ne întâlnește în cuptorul încercărilor noastre.
„Căci nu avem un Mare Preot care să nu se poată împărtăși cu slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu îndrăzneală de scaunul harului, ca să primim milă și să găsim har ca să fim ajutați la vremea potrivită.\”– Evrei 4:15-16 (Cornilescu)
Suferința nu este niciodată capitolul final în povestea lui Dumnezeu. Într-o zi, lacrimile vor fi șterse. Această promisiune ne stăruiește, nu ca o evadare, ci ca o adevăr de ancoră în timp ce slujim și iubim în prezent.
„Și va șterge Dumnezeu orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi, nici tânguire, nici țipăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.\”– Apocalipsa 21:4 (Cornilescu)
De ce permite Dumnezeu suferința
Această întrebare apare exact acolo unde întâlnirea dintre durere și credință. Scriptura ne oferă mai multe fire de urmat, și niciunul nu face durerea să pară mică. Într-o lume căzută, suferința este aici pentru că păcatul a rupt creația; furtuni, boli și nedreptate fac parte din acea ruptură. Totuși, Dumnezeu nu este absent în nimic din acestea. El aduce consolare, formează caracterul după chipul lui Hristos și uneori folosește greutățile pentru a ne redirecționa spre viață. În vremuri când răbdarea pare subțire, versete biblice despre putere pentru luptele zilnice pot ajuta să stăvilească sufletul.
Luați în considerare reflecția lui Pavel asupra unei afecțiuni persistente. El a cerut să fie îndepărtată, iar răspunsul primit nu a fost abandonare, ci har suficient care a transformat slăbiciunea într-un spațiu pentru puterea lui Dumnezeu.
„Și mi-a zis: Harul Meu este destul pentru tine, căci puterea Mea se desăveștește în slăbiciune.\”– 2 Corinteni 12:9 (Cornilescu)
Dumnezeu cheamă biserica să împartă lucrarea Sa de vindecare. Când purtăm împreună povara unii altora, devenim răspunsuri vii la rugăciunea cuiva. Uneori asta înseamnă pur și simplu să rămânem aproape, iar alteori înseamnă să oferim o rugăciune de vindecare pentru un prieten când cuvintele sunt greu de găsit. Deși nu vedem poate toate motivele acum, mărturisim prezența lui Dumnezeu care transformă plângerea într-o iubire mai adâncă care poartă, nădăjduiește și răbda.
O rugăciune din inimă pentru acest moment
Doamne Iisuse, Omul durerilor și Prietenul celor obosiți, Îți aducem întrebările și durerea noastră. Unii dintre noi așteptăm un diagnostic; alții plâng ceea ce a fost și ceea ce ar fi putut fi. Simțim greutatea și avem nevoie de prezența Ta.
Ține-ne în mila Ta. Unde frica ne strânge pieptul, suflă pacea Ta. Unde singurătatea se așază ca amurgul, aprinde o lumânare a speranței. Când cuvintele noastre ezită, auzi rugăciunea din spatele tăcerii. Când noaptea se întinde lung, întâlnește-ne acolo cu prezența Ta statornică.
Învață-ne să ne încredem în Tine în mijlocul neclar. Formează în noi chipul răbdării Tale, al blândeții Tale, al curajului Tău. Dă înțelepciune medicilor, putere îngrijitorilor și reziliență celor care se trezesc în fiecare zi la aceeași sarcină grea. Păzește inimile noastre de amărăciune și amorțeală. Lăsăm lacrimile noastre să ude semințele compasiunii pentru alții care suferă.
Ne aducem aminte de crucea Ta și de învierea Ta. Pentru că ai înviat, suferința este un coridor, nu o cul-de-sac. Rămâi cu noi în coridor. Pune companioni lângă noi și fă-ne companioni pentru alții. Poate harul Tău să fie destul pentru această oră, iar puterea Ta să se desăvârșească în slăbiciunea noastră. Amin.
Practicând speranța în fiecare zi
Speranța crește adesea prin mici alegeri credincioase. Începe prin a numi durerea ta lui Dumnezeu în fiecare zi, simplu și onest, apoi adaugă o propoziție de încredere: „Doamne, chiar aici, fii cu mine.\” Poate părea mic, dar acel obicei liniștit poate deschide fereastra și lăsa să intre aer proaspăt. Asociază-l cu o scurtă Scriptură, poate Psalmul 34:18, și dacă vrei ajutor să construiești acest ritm, acest ghid despre cum să citești Biblia zilnic ca creștin te poate ajuta. Apoi poartă acel verset în buzunarul tău prin ziua.
O altă abordare este să chemi o persoană de încredere în povestea ta. Suferința se micșorează în lumina prezenței împărtășite. Roagă-i să verifice săptămâna aceasta și să se roage specific pentru o nevoie. La fel, roagă-L pe Dumnezeu să îți arate un act practic de bunătate pe care îl poți oferi cuiva altuia; slujirea în moduri mici adesea desface nodul disperării.
În plus, cultivă ritmuri care să lase corpul și sufletul să respire: o plimbare la amurg, un ceai lent, cinci respirații negrabite înainte de a răspunde unui email. Aceste practici nu rezolvă durerea, dar fac loc harului să te întâlnească. În timp, aceste uși mici pot duce la camere mai mari de reziliență și bucurie.
Când inimile noastre pun întrebări grele
Este Dumnezeu supărat pe mine pentru că sufer?
Cuvântul lui Dumnezeu zugrăvește o imagine mai completă. Iisus a infirmat ideea că suferința specifică înseamnă întotdeauna păcat specific. Deși alegerile noastre au consecințe, suferința în Scriptură apare adesea ca parte a unei lumi stricate, nu ca semn de respingere personală. În Hristos, vedem atitudinea lui Dumnezeu față de cei care suferă: compasiune, prezență și răscumpărare.
Voi simți vreodată din nou normal?
Vindecarea rar urmează o linie dreaptă. Mulți găsesc că Dumnezeu aduce un fel nou de normal – diferit, uneori marcat de cicatrici, totuși semnificativ și chiar frumos. Iisus înviat a purtat încă rănile Sale; ele au devenit semne ale iubirii. Povestea ta poate purta și ea o astfel de blândețe.
Ce pot ruga când nu am cuvinte?
Sprijină-te pe rugăciunile Scripturii. Șoptește Psalmii: „Până când, Doamne?” și „Domnul este păstorul meu.” Și amintește-ți că Duhul Se roagă pentru noi cu suspine prea adânci pentru cuvinte; cerul ne întâlnește chiar și în tăcere.
Suferința mea face parte din planul lui Dumnezeu sau e doar durere aleatorie?
Scriptura nu dă un răspuns într-o singură propoziție. Arată un Dumnezeu suveran care scoate scop din haos fără a numi răul bine. Crucea este lentila noastră cea mai clară: cruzimea umană și iubirea divină s-au intersectat, iar din ziua cea mai întunecată a venit mântuirea. În durerea ta, încrederează-te că Dumnezeu este aproape și lucrează, chiar când motivele rămân ascunse.
Cum să țin credința când rugăciunile par neascultate?
Consideră credința ca pe ceva care stăruiește, nu ca pe ceva ce epuizează. Întoarce-te la ceea ce este clar: caracterul lui Dumnezeu, crucea lui Hristos și promisiunea prezenței Sale. Continuă să ceri, continuă să bați în ușă și lasă prieteni de încredere să poarte rugămintile tale. În timp, mulți descoperă că, deși împrejurările pot dura să se schimbe, Dumnezeu ne schimbă pe noi în ele.
Binecuvântare pentru drumul pe care îl parcurgem
Poate Domnul să te întâlnească exact acolo unde te simți cel mai singur. Poate pacea Lui să se așeze peste mintea ta ca liniștea după ploaie. Poate puterea Lui să se ridice sub tine când ești prea obosit să stai în picioare. Și poate iubirea Lui, statornică și răbdătoare, să te ghideze pas cu pas spre ziua când lacrimile nu vor mai fi.
Ce porți astăzi?
Dacă ai putea pune durerea ta într-o singură propoziție, care ar fi? Ia în considerare să pui acea propoziție în fața lui Dumnezeu acum, apoi adaugă: „Rămâi cu mine aici.\” Uneori cea mai onestă rugăciune deschide ușa cea mai largă.
Dacă astăzi pare greu, oprește-te pentru un minut și șoptește: „Doamne, rămâi cu mine aici.\” Scrie un nume – al tău sau al altuia – pe un card și ține-l acolo unde te rogi. De fiecare dată când îl vezi, adu acea persoană la Iisus. Fă următorul pas mic, încredințându-Te că El merge lângă tine.
Dacă acest mesaj ți-a atins inima, ar putea atinge și pe altcineva. Împărtășește-l cu cineva care are nevoie de încurajare astăzi.
Un verset, o rugăciune și cuvinte de încurajare — în fiecare marți
Un moment scurt de pace pentru săptămâna ta. Gratuit, fără obligații.
(Disponibil momentan în limba engleză)
Ruth Ellison
