Ai cerut lui Dumnezeu să te ierte și undeva în mintea ta crezi că El a făcut-o. Dar de fiecare dată când îți închizi ochii, amintirea se reia: cuvintele pe care le-ai rostit, alegerea pe care ai făcut-o, persoana pe care ai rănit. Stai treaz noaptea răsucind gândul în minte, întrebându-te cum ai putut fi atât de nebun, atât de egoist, atât de slab. Alții par să treacă peste greșelile lor. Tu nu poți.
Și partea cea mai grea este că tu nu te-ai iertat pe tine însuți. Dacă ești în această situație astăzi seara, nu ești singur și nu ești fără speranță. Hai să trecem prin asta împreună.
De ce este atât de greu să te ierți pe tine însuți
Înainte să vorbim despre cum să te ierți pe tine însuți, trebuie să fim sinceri despre de ce pare aproape imposibil. Să ierți pe altcineva e destul de greu , dar să te ierți pe tine înseamnă că ești atât atât vinovatul, cât și judecătorul. Știi fiecare detaliu al a ceea ce ai făcut. Ști motivele din spatele ei. Nu poți pretinde ignoranța sau să te ascunzi după scuze, pentru că erai acolo la toate.
Mulți credincioși poartă o credință tăcută că pedepsirea lor este lucrul drept de făcut. Undeva pe drum, am absorbit ideea că dacă ne dăm voie să scăpăm cu ea, suntem nepăsători față de păcat. Așa că re-jucăm eșecul, repetăm rușinea și tratăm auto-pedepsirea ca dovadă că luăm în serios sfințenia. Dar acest instinct, oricât de sincer ar fi, poate deveni o formă proprie de mândrie , ca și cum suferința noastră ar adăuga ceva la ceea ce Hristos a realizat deja pe cruce.
„Deci acum nu este nicio osândă pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.”– Romani 8:1 (Cornilescu)
Pavel nu lasă loc de incertitudine aici. Nu spune mai puțină osândă, și nu spune că aceasta dispare încet cu timpul. El spune nici o osândă , nici de la Dumnezeu, nici de la inima ta. Dacă Judecătorul universului te-a declarat iertat, continuând să te condamni singur nu este un semn de umilință. Este a argumenta cu verdictul Său.
Diferența dintre vinovăție și rușine și de ce contează
Un motiv pentru care oamenii se luptă să se ierte pe ei înșiși este că confundă două experiențe foarte diferite: vinovăția și rușinea. Se simt similare, dar duc la locuri foarte diferite.
Vinovăția spune: „Am făcut ceva greșit.” Ea indică o acțiune specifică, un eșec specific. Vinovăția sănătoasă este de fapt un dar de la Dumnezeu , este Duhul Sfânt care îți atinge conștiința, trăgându-te înapoi la pocăință. Vinovăția are un răspuns: mărturisire, pocăință și lucrarea desăvârșită a lui Hristos.
Rușinea spune: „Sunt ceva greșit.” Nu indică ce ai făcut , atacă cine ești. Rușinea șoptește că ești stricat, neîndreptățit, prea departe de a mai fi salvat. Și spre deosebire de vinovăție, rușinea nu te duce către Dumnezeu. Te împinge în ascunzătoare.
„Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăință care duce la mântuire, fără de regret; dar întristarea lumii produce moartea.”– 2 Corinteni 7:10 (Cornilescu)
Intristarea după voia lui Dumnezeu , adevărata convingere condusă de Duh , te mișcă spre pocăință și libertate. Dar întristarea lumii, felul acela împletit cu rușinea și ura de sine, produce moartea. Te ține să te învârti în jurul aceleiași amintiri, al aceluiași eșec, fără să ajungi vreodată la cruce. Dacă ai fost blocat în acel ciclu, poate pentru că ai purtat rușinea și ai numit-o convingere. Dumnezeu mustră ca să restaureze. Inamicul condamnă ca să distrugă. Să înveți să faci diferența este unul dintre cei mai importanți pași în a învăța cum să te ierți pe tine însuți.
Ce înseamnă de fapt iertarea lui Dumnezeu pentru tine
Dacă întrebi „cum să mă iert pe mine însuți”, răspunsul nu începe cu tine. Începe cu ceea ce Dumnezeu a făcut deja. Iertarea de sine nu este o sarcină spirituală separată pe care o faci după ce Dumnezeu te-a iertat. Este roada naturală a crede cu adevărat ceea ce El spune despre păcatul tău.
„Pe cât este de departe răsăritul de apus, tot atât de departe a depărtat de noi nelegiuirile noastre.”– Psalmul 103:12 (Cornilescu)
Gândește-te la acea distanță. Răsăritul și apusul nu se întâlnesc niciodată. Dumnezeu nu a mutat păcatul tău în camera alătură unde l-ai putea vizita oricând ai vrut. L-a îndepărtat la o distanță inaccesibilă. Când tragi acel păcat înapoi în centrul identității tale, recuperezi ceea ce Dumnezeu a mutat permanent.
Nu ești ceea ce ai făcut
„Așadar, dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă; lucrurile cele vechi au trecut; iată, toate s-au făcut noi.”– 2 Corinteni 5:17 (Cornilescu)
Cea mai rea clipă a ta nu este identitatea ta. Ce ai făcut în disperare, slăbiciune sau egoism a fost real și a contat, dar nu este cel mai adevărat lucru despre tine. În Hristos, ești o făptură nouă. Nu ești o versiune reparată a vechiului „tu”. Nu ești un eșec care a fost doar „reparat”. Nou. Dacă ai nevoie de ajutor să îți amintești asta, petrece timp a te vedea prin ochii lui Dumnezeu. Întrebarea nu este dacă Dumnezeu te vede așa , o face. Întrebarea este dacă vei fi de acord cu El.
Dumnezeu nu ține o evidență
„Eu, Eu sunt Cel ce șterg fărădelegile tale pentru mine însumi și nu-mi voi aduce aminte de păcatele tale.”– Isaia 43:25 (Cornilescu)
Dumnezeu este omniscient, dar El nu uită literalmente informația. Dar alege să nu țină păcatul tău mărturisit împotriva ta. Nu continuă să-l aducă în discuție împotriva ta. Nu îl folosește ca să te disqualifice de la dragostea Lui. Dacă Dumnezeu Însuși a decis să nu țină o evidență a greșelilor tale, ce autoritate ai tu să menții una?
Pași practici pentru a te ierta și a elibera trecutul
Înțelegerea iertării lui Dumnezeu este esențială, dar când vinovăția și rușinea stau pe umerii tăi de luni sau ani, ai nevoie și de pași practici care ajută să muti adevărul din capul tău în viața ta zilnică. Iată cum să te ierți pe tine însuți, de obicei nu într-un moment dramatic, ci prin practică constantă, îmbogățită cu har, adesea întărită de timpul zilnic în Scriptură.
„Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curțească de orice nedreptate.”– 1 Ioan 1:9 (Cornilescu)
Observă promisiunea: El este credincios și drept. Credincios înseamnă că își ține cuvântul de fiecare dată. Drept înseamnă că iertarea ta nu este o simplă breșă legală , este întemeiată pe dreptatea care a fost satisfăcută la cruce. Când mărturisești, iertarea nu este un poate. Este făcută.
„Și Domnul a scos păcatul tău; nu vei muri.”– 2 Samuel 12:13 (Cornilescu)
Poți trăi încă cu efectele alegerilor trecute. Asta nu înseamnă că Dumnezeu este încă mâniat. Consecințele nu sunt pedeapsă de la un Dumnezeu mânios, ci sunt lucrarea naturală a vieții într-o lume ruptă. Poți plânge consecințele în timp ce mergi în libertate de condamnare.
Când amintirea apare și șoptește: „Nu vei fi niciodată liber de asta,” răspunde cu adevăr:
„Deci, dacă Fiul vă va face liberi, veți fi cu adevărat liberi.”– Ioan 8:36 (Cornilescu)
Când rușinea spune: „Dumnezeu nu poate folosi pe cineva ca tine,” răspunde:
„Dar Dumnezeu a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; și Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii, ca să rușineze pe cele tari;”– 1 Corinteni 1:27 (Cornilescu)
Acesta nu este doar gândire pozitivă. Este război spiritual. De fiecare dată când răspunzi unei minciuni cu Scriptura, iei sabia Duhului și stai pe puterea Cuvântului lui Dumnezeu împotriva ceea ce te-a ținut legat. Spune-o cu voce tare dacă ai nevoie. Întoarce-te la ea în fiecare zi. În timp, acele șanțuri vechi chiar se pot schimba.
„Dacă este cu putință, după cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.”– Romani 12:18 (Cornilescu)
că sunt iertați, așa că presupun că ceva este încă nerezolvat. Dar iertarea nu este un sentiment , este un fapt stabilit prin sângele lui Hristos. Sentimentele urmează credința, nu invers. Nu aștepți până te simți iertat ca să trăiești ca o persoană iertată. Trăiești ca o persoană iertată și, în timp, inima ta ajunge la adevăr..
O rugăciune pentru când nu poți să te ierți pe tine însuți
Dacă te-ai întrebat cum să te ierți pe tine însuți și ești gata să duci asta la Dumnezeu, iată o rugăciune pe care o poți folosi , nu ca o formulă, ci ca un loc blând pentru a începe o conversație onestă cu Tatăl tău. Și dacă nu ești sigur cum să pui orice din acestea în cuvinte, acest ghid despre cum să te rogi când nu știi ce să spui te poate ajuta.
Doamne, am purtat ceva pe care Tu l-ai luat deja de la mine. Mărturisesc [numește specific]. Cred că sângele lui Isus este suficient să acopere acest păcat , nu parțial, nu temporar, ci complet. Mă pedepsesc pe mine însumi pentru ceva ce ai iertat deja. Iartă-mă pentru că țin la ceea ce ai eliberat. Aleg astăzi să fiu de acord cu verdictul Tău asupra mea: nici o osândă. Ajută-mă să trăiesc ca făptura nouă pe care spui că sunt. Când amintirea revine, amintește-mi de harul Tău. Nu merit această libertate, dar o primesc din cauza lui Isus. Amin.
„Veniți acum, să ne judecăm împreună, zice Domnul. Deși păcatele voastre sunt ca scarlagul, se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpurul, se vor face ca lâna.”– Isaia 1:18 (Cornilescu)
Orice pată vezi când te uiți la trecutul tău, Dumnezeu vede ceva diferit. El vede sângele Fiului Său. Și acel sânge este suficient.
Trăind înainte: Har pentru astăzi și mâine
Să te ierți pe tine însuți nu este un eveniment unic. Uneori vechea vinovăție va bate din nou la ușă. Asta nu înseamnă că nu te-ai iertat cu adevărat , înseamnă că ești uman și inamicul știe ce butoane să apese. Când se întâmplă asta, nu intra în panică. Pur și simplu întoarce-te la ceea ce este adevărat.
„Mizeriile Domnului nu s-au sfârșit, căci îndurările Lui nu s-au isprădit; ele sunt noi în fiecare dimineață. Credincioșia Ta este mare!”– Plângerile lui Ieremia 3:22-23 (Cornilescu)
În fiecare dimineață, Dumnezeu îți oferă milă proaspătă. Nu milă reciclată. Nu milă reticentă. Nouă milă, dată cu aceeași generozitate ca ziua în care ai crezut pentru prima dată. Nu trebuie să câștigi harul de azi suferind suficient pentru păcatul de ieri. Pur și simplu îl primești și mergi înainte.
Viața care te așteaptă pe celălalt capăt al iertării de sine nu este o viață fără amintire, ci este o viață unde amintirea nu mai are putere asupra ta. Vei aminti ce s-a întâmplat, dar va fi o cicatrice, nu o rană deschisă. Și cicatricile spun povești de vindecare.
Dacă te-ai întrebat cum să te ierți pe tine însuți, iată adevărul care schimbă totul: Dumnezeu care știe fiecare detaliu al a ceea ce ai făcut a ales deja să te ierte. Complet. Permanent. Nu pentru că meriți, ci pentru că Isus este suficient. Astăzi, vei înceta să argumentezi cu harul Său și să îl primești? Nu trebuie să mai porți asta. Las-o jos. El deja a făcut-o.
Gândește-te la aceasta: Ce s-ar schimba în viața ta zilnică dacă ai crede cu adevărat , nu doar în minte, ci în oase , că Dumnezeu nu ține nimic împotriva ta?
Dacă acest articol ți-a adus consolare, împărtășește-l cu cineva care ar putea purta aceeași povară. Și dacă tot te lupți, contactează un pastor de încredere sau un consilier creștin , nu este rușine să ceri ajutor pe drumul către libertate.
Întrebări pe care oamenii le pun
De ce este atât de greu să te ierți pe tine însuți?
Iertarea de sine este dificilă pentru că ești atât făptuitor, cât și judecător, cunoscând fiecare detaliu și motiv al eșecului tău. Mulți credincioși cred în tăcere că pedepsirea lor dovedește că iau sfințenia în serios, dar aceasta poate deveni o formă de mândrie. Acceptarea iertării lui Dumnezeu înseamnă renunțarea la autopedepsirea, ceea ce pare riscant. Cu toate acestea, continuarea condamnării de sine contrazice verdictul lui Dumnezeu de nici o condamnare din Romani 8:1.
Care este diferența dintre vinovăție și rușine?
Vinovăția spune: „Am făcut ceva greșit,” indicând o acțiune specifică care duce la pocăință prin Duhul Sfânt. Rușinea spune: „Sunt ceva greșit,” atacând identitatea ta și conducându-te la ascundere. Vinovăția după Dumnezeu aduce restaurare, în timp ce rușinea lumii produce moarte. A învăța să distingi între ele este crucial pentru a te ierta pe tine însuți.
Cum mă ajută iertarea lui Dumnezeu să mă iert pe mine însumi?
Iertarea lui Dumnezeu este fundamentul iertării de sine; nu este o sarcină separată pe care o faci după ce Dumnezeu te-a iertat. Când Dumnezeu iartă, El înlătură păcatele tale cât de departe este răsăritul de apus (Psalmul 103:12). A crede acest adevăr te ajută să nu mai recuperezi ceea ce Dumnezeu a mutat permanent. Eșecul tău nu este ținut împotriva ta pentru că Dumnezeu alege să nu-și aducă aminte de păcatul tău mărturisit (Isaia 43:25).
Cum pot să nu mai simt că greșelile trecute mă definesc?
Cel mai rău moment al tău nu este identitatea ta; în Hristos, ești o făptură nouă (2 Corinteni 5:17). Dumnezeu nu te vede ca pe un eșec reparat, ci ca pe ceva complet nou. Pentru a nu mai fi definit de trecut, trebuie să fii de acord cu viziunea lui Dumnezeu asupra ta, nu cu propria ta condamnare. Amintește-ți că identitatea ta este sigură în Hristos, nu în eșecurile tale.